Povestea fluturelui
Intr-o zi, intr-un cocon a aparut o mica gaura.Un om care trecea din intamplare prin preajma,s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele,care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica.Dupa mai multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica.Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare sa faca nimic altceva.Atunci omul a decis sa ajute fluturele:a luat un cutit si a deschis coconul.Fluturele a iesit imediat, insa corpul sau era slab si anemic, aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa-l observe, crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si ii vor putea suporta greutatea pentru ca acesta sa poată zbura.Acest lucru nu s-a intamplat!Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura niciodata!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia de a ajuta nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura.Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a creste si pentru a se dezvolta.Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara sa intalnim obstacole,am fi limitati.
Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.Nu am putea zbura niciodata!